Coeficientul de inteligență (IQ-ul), despre care știm deja, nu mai este considerat demult un predictor clar al performanței individului. Desigur, un nivel minim al IQ-ului este o condiție absolut necesară pentru a putea funcționa eficient în societate. Cu toate acestea, atunci când vorbim de performanță, de multe ori, această condiție nu este suficientă, excluzând mediile pur academice.

Astfel, în completarea acestuia apare în discuție conceptul de inteligență emoțională, ca fiind cel care face diferența. Atunci când discutăm atât despre eficiența personală, cât și despre relaționarea cu ceilalți, acest tip de inteligență este cheia care poate deschide noi uși către dezvoltarea noastră – atât în plan personal, cât și profesional.

În lipsa înțelegerii și exersării acesteia, ne vom regăsi cel mai probabil într-o relație disfuncțională, în primul rând cu noi înșine și, implicit, cu cei din jurul nostru.

Putem privi individul din perspectiva a trei elemente definitorii: IQ-ul, tipul personalității (flegmatic, coleric, sanguin și melancolic) și EQ-ul (coeficientul de inteligență emoțională).

Primele două elemente sunt relativ stabile pe toată durata vieții și se poate interveni într-o măsură limitată asupra acestora. De exemplu, în cazul unei persoane cu o personalitate predominant colerică, avansarea în vârstă poate atenua anumite comportamente, însă chiar și așa, nu va deveni o persoană melancolică. În egală măsură, IQ-ul, definit printr-o valoare numerică, nu va înregistra creșteri considerabile.

Atunci când discutăm însă despre inteligența emoțională, aceasta devine singura asupra căreia putem acționa în mod conștient și direct.

Ce este inteligentța emoțională?

Inteligența emoțională se referă la capacitatea noastră de a recunoaște, a înțelege și a gestiona eficient emoțiile noastre și ale celorlalți.

În cele ce urmează, îți propun să privim acest concept de inteligență emoțională ca la un proces în patru pași care se susțin reciproc.

1. CONȘTIINȚA DE SINE presupune înțelegerea și identificarea emoției proprii. 

În acest sens, îți recomand un exercițiu simplu: scrie pe o hârtie câte emoții ai simțit în ultima săptămână. Chiar dacă lista ta ajunge la un onorabil număr de 10-12 emoții pe care le poți numi, cred că suntem de acord că numărul acestora a fost considerabil mai mare. Cu cât putem identifica mai exact ceea ce simțim, cu atât mai bine putem comunica și gestiona aceste emoții. 

Simpla numire a unei emoții în cuvinte ajută la scăderea excitării amigdalei în momentul în care această emoție este resimțită (Kirkanski, Lieberman & Craske 2012; Lieberman și colab. 2007). 

Astfel, vom reuși să facem diferența între emoții și acțiuni, pe de o parte, dar și să avem o mai bună înțelegere a cauzelor care le-au generat. Astfel o granularitate emoțională ridicată ar însemna să privim un film HD al emoțiilor proprii, în contrast cu a te uita la un video pixelat din care nu distingi nici măcar personajele principale. 

Acest pas, primul din ceea ce presupune inteligența emoțională, este scânteia care pornește motorul. În lipsa lui, ne vom pierde în întuneric în încercarea de a căuta surse externe de echilibrare, validare sau contexte și persoane asupra cărora să aruncăm vina. 

Și dacă vrei să începi deja să exersezi acest aspect, îți propun să te întrebi cel puțin o dată pe zi: „Ce simt acum?”. Dezvoltă paleta de emoții pe care le poți identifica începând cu o atenție sporită către propriile trăiri.

1. AUTOCONTROLUL vizează stăpânirea emoțiilor și gestionarea acestora într-un mod eficient. Și pentru că deja am parcurs primul pas și deja știu care îmi sunt emoțiile într-un anumit moment, în această etapă pot identifica resursele pentru a-mi regla starea de spirit. 

Iar atunci când reușesc să fac acest lucru, practic mut acest proces dintr-un emoțional pur la un etaj superior, cel al raționalului. 

Aici vor începe să se vadă și primele efecte benefice ale acestui exercițiu pe care îl inițiem cu noi înșine. Treptat, vom observa o mai bună toleranță la frustrare, exprimarea furiei într-un mod care nu generează conflict, o reducere a comportamentelor autodistructive, o mai bună stăpânirea stresului și, nu în ultimul rând, un nivel mai scăzut de anxietate. 

Ori toate aceste elemente, puse laolaltă, vor începe încet, încet, să susțină într-un mod sustenabil clădirea unei stime de sine în dezvoltare. 

Autocontrolul pe care îl câștig prin înțelegerea mai clară a ceea ce simt și prin găsirea „antidotului” la momentul potrivit este un proces care se învață. 

1. CONȘTIINȚA SOCIALĂ – dacă până acum am vorbit de primii doi pași care fac referire la propria persoană și la modul în care îmi identific și gestionez emoțiile resimțite într-un anumit moment, în acest al 3-lea pas, focusul se schimbă către ceilalți. 

Aici încep să privesc spre emoția interlocutorului. 

Abilitățile principale pe care le dezvoltăm în acest pas fac referire la creșterea capacității de a privi lucrurile din perspectiva celuilalt, un nivel crescut al empatiei și, implicit, o sensibilitate față de ceea ce simte persoana din fața mea. 

Un aspect absolut obligatoriu în acest pas implică dezvoltarea ascultării active. În lipsa acesteia, empatia va rămâne la un nivel superficial, neautentic și, cel mai probabil, guvernată de o gândire care judecă și cu degetul spre vinovați. 

1. ABORDAREA/GESTIONAREA RELAȚIILOR INTERPERSONALE este cel de-al 4-lea pas și, cumva consecința logică a celor 3 ce îl precedă. 

Abia după ce am parcurs suita pașilor anteriori putem ajunge să înțelegem la un nivel mai amplu relațiile în care suntem implicați direct sau indirect. 

Înțelegem contextele, avem o deschidere mai mare înspre acceptarea diferențelor, în primirea de feedback, în rezolvarea conflictelor sau creșterea abilității de negociere. 

Relațiile devin eficiente, în sensul de creștere bilaterală susținută.

Concluzii

Așa cum menționam și la începutul acestui articol, revin la ideea că inteligența emoțională este o abilitate pe care o putem crește. Și, ca în cazul oricărei alte competențe pe care încercăm să o cultivăm, acordarea atenției și a timpului necesar în dezvoltarea acesteia, va face diferența. Diferență care va fi percepută în primă fază la nivel individual prin îmbunătățirea relației cu noi înșine și care, ulterior, se va reflecta în relațiile cu cei din jurul nostru. Iar aceste relații vor deveni rândul lor mai autentice, mai sincere, mai apropiate, mai solide. 

Unul dintre cele mai longevive studii organizate de către cei de la Harvard s-a desfășurat pe o perioadă de 75 de ani. Scopul acestuia era de a identifica care sunt aspectele ce ne fac fericiți. 

Și, poate surprinzător pentru unii, concluziile nu au fost că succesele din carieră, banii sau faima sunt cheile spre fericire, ci relațiile sociale calitative pe care le dezvoltăm de-a lungul vieții. Fie că sunt relații de prietenie, de familie sau apartenența la diferite comunități, persoanele care se bucură de acestea au de parte de un plus de fericire. 

În încheiere, deși în mod normal mă feresc de a face generalizări, în acest caz îmi permit să afirm că avem cu toții în comun: dorința de a fi fericiți. 

Și iată că știința ne spune clar că vehiculului care ne duce spre aceasta are ca stații de încărcare relațiile de calitate pe care reușesc să le stabilesc cu ceilalți. 

Cu atât mai mult, în aceste condiții, termenul de inteligență emoțională devine de un real interes. 

Iar primul pas înspre această direcție poate începe cu o întrebare simplă la care te invit să îți răspunzi cât mai des: Ce simt acum?

Articol scris de Elisabeta Calmuschi – Senior Trainer & Coach (IE & Public Speaking)

Profil Linkedin: www.linkedin.com/in/elisabeta-calmuschi

Website: https://thegoodquestion.ro/