Imaginează-ți sau gândește-te la un copil. Un copil mic, toddler, care se bucură să descopere lumea. E entuziasmat și curios. Se plimbă peste tot, pune degețelele moi și lipicioase pe toate suprafețele, se zgâiește în oglindă și râde la umbre și beculețe.

Acest copil nu are o părere despre greutatea sa, despre linia feței sau despre modul în care pășește nesigur și uneori strâmb. El doar este.

Părerea, în schimb, se învață. Părerea despre sine se învață. Poate îți este deja cunoscut experimentul făcut de IKEA asupra plantelor. Îl regăsești aici și povestește despre efectul vorbelor pozitive vs. bullyingului asupra creșterii și dezvoltării plantelor. O planta căreia i-a fost vorbit frumos, a fost încurajată și lăudată a ajuns mai înfloritoare ca niciodată. Planta care era batjocorită și agresată a devenit veștejită, amărâtă și plecată.

Același efect îl au cuvintele și asupra oamenilor. 

Așadar, o conexiune nesănătoasă, deficitară cu noi înșine își are bazele în ce învățăm de la ceilalți. În mesajele primite de la persoanele relevante din viața noastră, în special în copilărie. Mesaje precum

• Alt copil de ce poate și tu nu poți?
• Nu există nu pot, există nu vreau
• Nu te iau în brațe, ai fost obraznic
• Nu m-ai ascultat, acum descurcă-te singur
• Nu mai țipa că se uită toată lumea la noi
• Dacă nu ești cuminte, te dau

Și multe altele din categoria asta.

Ce rămâne cu acel copil și nu mai pleacă? Două mesaje principale „nu meriți” și „nu ești suficient de bun”.

Iar efectele acestor două concluzii se întind mult și dureros, până în perioada adultă, modelând modul în care persoana are relații cu sine și cu cei din jur. 

Pentru construirea unei relații sănătoase cu cei din jur, e nevoie să începem cu cea cu noi înșine. Să ne vedem valoarea și să ne privim cu blândețe.

Iată cum poți începe.

Pași în dezvoltarea conexiunii – self made

Creierul nostru are tendința, pentru că așa e construit, să se ducă mereu pe aceleași tipare. La fel cu o căruță care merge prin același șanț mereu, chiar dacă e hurducăit și calul abia se opintește. Deși pe lângă este un drum neted si lin.

Pentru că nu ne este ușor să gândim mereu și mereu același lucru rău despre noi. Doar așa am învățat și ne-am obișnuit. 

Pentru a putea gândi diferit, creierul nostru are nevoie de noi să-i spunem ce se gândească. Și aici este nevoie de disciplină și rațiune. 

1. Rescriere tipar de gândire

Terapia cognitiv-comportamentală are la bază analiza triumviratului gând-emoție-comportament. Și anume: 

Să presupunem că șeful țipă la mine. Ăsta e un fapt, nu-l pot schimba. Gândul care mi se poate naște în acel moment, conform patternurilor mele este „nu sunt bun de nimic, normal că a țipat la mine, nimic nu fac bine”. Și este acel gând cel care aduce suferința, nu faptul că șeful a țipat la mine. Iar comportamentul meu poate fi unul de izolare, blamare, rușine, surmenare etc.

Pe termen lung clar nu e de bine.

Ce poți face? Păi nu poți schimba situația. Emoțiile sunt reale și nimeni nu ți le poate contrazice. Deci nici pe alea nu le poți schimba. Comportamentul survine ca urmare naturală a emoțiilor deci ai trata efectul și nu cauza.

Ce rămâne? Gândul. Ăla poate fi combătut. Rescris. Deci analizează situația. Care era contextul? Șeful chiar a țipat la tine? Obișnuiește mereu să țipe sau avea o zi proastă? A țipat pentru că ai făcut o greșeală sau a ridicat vocea pentru că aveai castile pe urechi și nu-l auzeai?
Analizează rational toată situația. Și pune pe hârtie gândul nou format. Vei observa că emoția nouă este diferită, mai blândă și mai tolerabilă.

1. Ce-mi place la mine

O să spui, poate, că nimic. Mai ales dacă tiparul tău este unul de auto-critică. Doar că, ai văzut și mai sus în punctul anterior, gândurile astea de critică nu-ți aduc deloc emoții pozitive.

Așadar îți propun o modificare în două puncte:

1. Ia o hârtie și scrie TOATE lucrurile negative despre tine. Toate gândurile. Toate criticile pe care le ai la adresa ta. Și când ai terminat, rescrie-le. De 10 ori.

Efectul? Se va crea o aversiune față de toate credințele negative. Gen „dar până când să mă tot critic atâta? Gata, suficient”.

1. Și ajungem, astfel, la pasul 2. Pe o agenda nouă, curată, frumoasă, pe care s-o ai cu tine mereu, notează fiecare lucru bun pe care-l faci. Fiecare feedback bun. Sigur ai. Trust the process. Poate ai împăturit frumos hainele. Poate ai făcut o mâncare bună. Și da, vei spune poate că astea sunt normale. Dar normal înseamnă rău? Nu, normal poate însemna și că faci mereu o treabă bună și nu conștientizezi.

Recitește săptămânal tot ce ai scris. Cu rigurozitate 😊

Pași în dezvoltarea conexiunii – alături de ceilalți

Vindecarea are nevoie de martori. Adică o traumă/fobie/supărare etc nu apare când stăm liniștiți acasă și plantăm o floare. Apare întotdeauna în relație cu altă persoană. Și atunci avem nevoie, în procesul nostru de reconectare cu sine, de tribul nostru lângă noi. 

• Caută în viața ta acele persoane care te apreciază. Care îți spun opusul mesajelor negative pe care le-ai auzit și care-ți arată că ești un om valoros.

Poate nu vei putea asimila din prima ce-ți spun ei. Dar cu siguranță va fi plăcut să le auzi. Așa că dă-ți timp.

• Pe măsură ce-ți recapeți curajul, cere feedback. Dacă supărarea ta vine din gândul că nu ești suficient de bun/ă, analizează la ce ți-ar plăcea să te pricepi. Și, pe urmă, roagă-i pe cei din jurul tău (cei apropiați și pe cei cu autoritate în domeniul respectiv) ce părere au specific despre cum realizezi activitatea respectivă.

Preia feedbackul care ți se potrivește. Nu totul va fi aliniat cu tine. Și e ok și normal. Dar tot ce se potrivește merită să fie notat și recitit.

Desigur că poți apela oricând și la coaching/mentorat/psihoterapie sau orice fel de ajutor consideri că te ajută. Important e să cauți acea relație cu sens, unde există chimie și alianță și din care poți pleca cu o imagine corectă asupra ta.

Încurajări finale

Tu, tu cel real, ești acolo. Înăuntrul tău undeva. Ți-ai pierdut o perioadă calea către tine iar acum faci deja primii pași către regăsire.

Faci o treabă foarte bună. Mereu. În fiecare moment din viața ta. Faci ceea ce poți tu mai bine.

Meriți să-ți fie bine. Meriți să te apreciezi. Meriți oameni faini în jurul tău și relații cu sens.

Și ai dreptul să te descotorosești de toate gândurile învățate și preluate. Nu sunt ale tale.

Acum ai șansa să descoperi cum ești tu dincolo de cum ai învățat să fii.

Succes și felicitări.

Articol scris de Cristina Ioana Ursu (Dumitriu)

Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental și Consilier Vocațional

www.betterist.ro

https://www.linkedin.com/in/cristina-ioana-dumitriu-ursu-59131726/