“Nu mai pot”, “am ajuns la capătul puterilor”, “am obosit”, “mă copleșește tot”, “nu-mi vine să fac nimic”, “nu-mi găsesc motivația” și încă multe astfel de declarații se aud aproape zilnic în cabinetul de psihoterapie. 

Toate aceste expresii intră în registrul oboselii psihice. Oboseala fizică este foarte clară în corpul nostru, o recunoaștem, îi știm cauzele și de cele mai multe ori știm și cum să o gestionăm. Aici nevoile sunt clare, “vreau doar să dorm”, “am nevoie să mă întind să-mi relaxez spatele”, “iau o pauză să mă așez” etc. 

Ce se întâmplă, în schimb, când oboseala devine un fenomen psihic complex? Pe fondul presiunilor de performanță, a criticilor, a așteptărilor imediate și de adaptare la o societate tot mai grăbită, oboseala psihică se extinde pe un continuum mintal, emoțional și somatic. 

Dacă privim oboseala din perspectivă emoțională, ea devine un blocant. O umbrelă ce acoperă alte emoții mai intense. De exemplu, oboseala poate ascunde o pierdere, un sentiment de tristețe, o furie neexprimată, o rușine ascunsă adânc în psihicul nostru sau o anxietate nerecunoscută. Rolul ei aici este să ne protejeze, deși mai rău încarcă, de trăiri emoționale față de care nu ne permitem să ne apropiem din lipsă de spațiu de exprimare, din lipsa de compasiune a celor din jurul nostru, din prea multe treburi cotidiene care ne mănâncă timpul pentru noi. 

Oboseala emoțională devine o durere tăcută a unei vieți în dezacord. A unei vieți în care nu ne permitem să ne oprim să respirăm prin această trăire cu o încărcătură colosală. Este important să reușim să înțelegem mesajul pe care oboseala încearcă să-l transmită. “Ce simt cu adevărat în acest moment, de fapt?”, “Ce din mine încearcă să-mi spună ceva și eu ignor?”, “La ce nu vreau să mă uit?”, “Ce nu-mi permite acum să fiu bine cu mine?” – sunt câteva întrebări care ar putea ajuta să explorăm oboseala, chiar și un mic pas spre ea va putea dezvălui un conținut valoros. 

O altă perspectivă prin care ne putem raporta la oboseală ne este oferită de studiile din psihologia cognitiv-comportamentală. Aici ceea ce ne spunem nouă perpetuează comportamente care ne consumă energia și ne îngreunează capacitatea de a accesa nevoia de a ne opri pentru a ne recupera. 

Fluxul de gânduri critice și catastrofice intră într-un loop generator de alte gânduri critice și frici teribile care nu fac decât să mute “linia de finish” mai departe, și mai departe, și mai departe. 

În acest fenomen psihic al oboselii, nici corpul nostru nu este scutit de la plată. Sună cam așa: “îmi simt corpul atât de greu, de abia mă pot mișca”, “parcă am plumb în picioare”, “zici că am alergat toată ziua, dar n-am făcut nimic”, “abia țin ochii deschiși, mi-e somn continuu”, “simt că-mi pocnește capul”, “respir foarte greu” … Atâtea feluri, și multe altele din același registru, de a traduce oboseala psihică. Oricare îți sună cunoscut este doar un semnal al corpului nostru că nevoile emoționale și psihologice nu sunt satisfăcute. Un altfel de strigăt de ajutor al corpului, care ne apără de suprasolicitare și ne obligă să “tragem pe dreapta”, creând un ritm mai lent. 

Cum apare oboseala? Care sunt cauzele frecvente?

• conflicte nerezolvate – tot ceea ce reprimăm consumă resurse emoționale. Imaginează-ți un gardian care încearcă să țină ușa închisă atunci când furia, tristețea, rușinea vor să evadeze. Cât efort generează acest gardian pentru a face față acestei presiuni. 
• ruminațiile – sau overthinking. Iar și iar ne trec prin minte atâtea gânduri critice despre noi. Atâta judecată și parcă o încercare continuă a minții de a ne convinge cât suntem de nepregătiți în  a face față pericolului, iar aici pericolul ia valențe puternice și nerealiste. Cum altfel să rămânem în “camera noastră interioară” dacă pericolul n-ar mai fi atât de înfricoșător?
• stresul cronic – spre deosebire de stresul acut care vine cu mobilizarea resurselor pentru acțiunea de a rezolva, stresul cronic păstrează neoprită o alarmă de alertă. Pare că situația nu se mai termină, nu apare o soluție favorabilă, efortul este continuu și consumul de resurse este mare. 
• perfecționismul – devine disfuncțional când este antrenat de presiunea lui trebuie și de perspectiva insuficienței. Această voce critică ce ne reamintește că nu suntem buni și care generează vinovăție și rușine. 
• lipsa de control emoțional – impropriu spus “control”, dar păstrez termenul popular. În realitate, reprezintă o dificultate de autoreglare emoțională. Emoțiile noastre parcă vorbesc o limbă de neînțeles pentru a reuși să le traducem și să acceptăm mesajul lor implicit. 

• evitarea emoțiilor – tendința de a ignora trăirile noastre emoționale, de a nu le da atenție

Cum ne afectează oboseala?

Oboseala psihică negestionat are un preț mare. Este un factor favorizant pentru anxietăți, depresii sau tulburări psihosomatice. Ne reduce capacitatea de a relaționa cu noi înșine și cu cei din jurul nostru, ne scade capacitatea de concentrare, ne rupe din realitatea prezentă și devenim parcă niște roboți programați să îndeplinească, furându-ne astfel spațiul de a ne bucura pentru locurile mici care ne aduc împlinire. 

Cum putem gestiona oboseala?

Din fericire azi avem acces la o multitudine de instrumente pe care le putem aborda pentru a combate oboseala psihică. Ceea ce este potrivit pentru noi putem descoperi doar încercând mai multe variante și a nu deveni loiali unei singure intervenții. 

Iată câteva recomandări: 

• acceptarea oboselii ca fiind un semnal emoțional 
• oprirea oricărei voci critice care poate apărea în explorarea mesajului pe care oboseala încearcă să-l transmită
• ancorarea, chiar și pentru câteva minute, la starea de aici și acum pentru a recepta în interiorul nostru ce ne apasă
• exprimarea emoțiilor într-un mediu și context sigur pentru noi – fie împărtășim ceea ce trăim cuiva apropiat și de încredere, fie descărcăm tensiunea emoțională într-un jurnal. Scrisul este terapeutic în multe situații. 
• identificarea și împlinirea nevoilor emoționale – odată identificat mesajul pe care oboseala îl semnalizează, putem avea acces și la felul potrivit de a răspunde acestor nevoi
• Identificarea gândurilor negative – ținerea unui jurnal în care să notezi felul în care îți vorbești poate aduce multă claritate în mintea ta 
• cultivarea răbdării și compasiunii – în loc de “trebuie să termin tot/ nu pot să fac nimic bine”, mai corect ar fi să ne raportăm și la contextul și factorii din jurul nostru. “Fac cât pot în condițiile astea: x, y, z (numim condițiile)”
• stabilirea unor obiective realiste și împărțirea sarcinilor în pași mici, realizabili
• căutarea și solicitarea ajutorului 
• relaxare prin activități fizice de detensionare musculară, precum yoga, meditații, respirații profunde sau prin activități creative – exprimarea emoțiilor prin artă
• psihoterapie 

Nu este o călătorie ușoară în lumea noastră emoțională, dar poate fi facilitată prin auto-compasiune, sprijin de specialitate, conectare relațională și alfabetizare emoțională. 

Dacă azi resimți această stare de oboseală, oprește-te pentru câteva momente și acordă-i atenție. Poate fi semnul de care aveai nevoie pentru a primi o schimbare în viața ta. 

Articol scris de Evelina Smîntînă

Psiholog Clinician – Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental și Psihoterapeut în formare în psihoterapia focalizată pe emoții 

https://evelinasmintina.ro/

https://www.instagram.com/evelinasmintina/